Rapoarte & Studii

Parodontoza tratată cu succes - cum facem diferența?

PD Dr Kristina Bertl, PhD MSc MBA

"Noua" clasificare a afecțiunilor parodontale și peri-implantare, deși apărută acum aproape cinci ani, a inclus pentru prima dată o definiție pentru un pacient cu parodontoză tratată cu succes.

Successful treated
Parodontoza tratată cu succes - cum facem diferența?

Această definiție permite evaluarea succesului tratamentului unui pacient după faza activă a tratamentului și, prin urmare, la începutul tratamentului de întreținere parodontală. Cu toate acestea, definiția poate ajuta, de asemenea, la evaluarea stabilității pacientului în timpul tratamentului de întreținere.

Un pacient este considerat tratat cu succes și stabil, din punct de vedere parodontal, dacă îndeplinește următoarele condiții (Chapple 2018):

  • Adâncime maximă de sondare a pungilor de 4 mm
  • O adâncime de sondare a pungii de 4 mm nu prezintă sângerare după sondare
  • Sângerarea după explorarea întregii cavități bucale este < 10 la sută
  • Există o pierdere de retenție clinică, vizibilă radiologic, datorată evoluției anterioare a bolii.

Cât de des poate fi obținut, în fapt, un rezultat excelent al tratamentului, în special în stadiile mai avansate ale bolii parodontale (stadiile III și IV)? Iar atingerea acestui obiectiv are, vreun efect pozitiv asupra progresiei ulterioare a afecțiunii/bolii și/sau a riscului de recidivă? O echipă de cercetători din Viena a analizat exact aceste întrebări și a examinat retrospectiv datele de la 100 de pacienți cu parodontoză în stadiul III sau IV și cu o complianță medie spre mare pe parcursul a 10 ani de tratament de întreținere (Bertl 2022). Autorii au ajuns la următoarele concluzii interesante:

  1. După faza de tratament activ, doar aproximativ 20% dintre pacienți au îndeplinit toate criteriile pentru un pacient cu parodontoză tratată cu succes.
  2. Pacienții care au fost clasificați ca nefiind tratați cu succes, la începutul tratamentului parodontal de întreținere, au avut un risc semnificativ mai mare de pungi mai adânci și o rată mai mare de pierdere a dinților pe parcursul tratamentului de întreținere.
  3. Efectul negativ al unui tratament mai slab ar putea fi, totuși, parțial compensat de o complianță optimă.
  4. Rata de pierdere a dinților legată de parodontoză la pacienții cu complianță moderată până la mare a fost de aproximativ 0,035 dinți/pacient/an, după zece ani de tratament de întreținere. Doar aproximativ unul din patru pacienți a fost afectat de pierderea dinților legată de parodontoză și, cu excepția unuia, toți pacienții cu pierdere de dinți legată de parodontoză nu au fost considerați a fi fost tratați cu succes după tratamentul activ al parodontozei.

Care sunt concluziile importante pentru noi aici, în cabinetul stomatologic? Definiția unui pacient cu parodontoza tratată cu succes este extrem de strictă și nu este realizabilă pentru fiecare pacient. Cu toate acestea, un rezultat optim al tratamentului are un efect extrem de pozitiv asupra retenției dentare pe termen lung. Însă, dacă nu reușim să atingem acest obiectiv, în ciuda tuturor eforturilor noastre, va fi și mai important să ne asigurăm de complianța pacientului.

Referințe

  1. Chapple, I. L. C., Mealey, B. L., Van Dyke, T. E., Bartold, P. M., Dommisch, H., Eickholz, P., Geisinger, M. L., Genco, R. J., Glogauer, M., Goldstein, M., Griffin, T. J., Holmstrup, P., Johnson, G. K., Kapila, Y., Lang, N. P., Meyle, J., Murakami, S., Plemons, J., Romito, G. A., ... Yoshie, H. (2018). Periodontal health and gingival diseases and conditions on an intact and a reduced periodontium: Consensus report of workgroup 1 of the 2017 world workshop on the classification of periodontal and peri-implant diseases and conditions. Journal of Clinical Periodontology, 45(Suppl 20), S68–S77. Bertl, K., Pandis, N., Stopfer, N., Haririan, H., Bruckmann, C., & Stavropoulos, A. (2022). The impact of a “successfully treated stable periodontitis patient status” on patient-related outcome parameters during long-term supportive periodontal care. Journal of Clinical Periodontology, 49(2), 101–110.

comentarii