Știri

În acest studiu, tratamentul nechirurgical al periimplantitei a avut succes doar în 25% din cazuri și a fost influențat negativ de un istoric medical cu parodontoză și fumat, de o igienă orală inadecvată și de un diametru mare al implantului.

Prevenirea bolilor periimplantare este cel mai bun tratament, iar țesutul moale periimplantar poate juca un rol decisiv în acest caz; din acest motiv, echipa trebuie să determine dacă este nevoie de tratament la pacienții cu lipsă de mucoasă cheratinizată (adică o profunzime a mucoasei cheratinizate de < 2 mm).

Un procent foarte mare de pacienți au avut experiențe pozitive, în urma implantării, iar majoritatea pacienților au fost foarte mulțumiți de rezultat; cu toate acestea, criticile frecvente au fost legate de costurile tratamentului și dificultatea procesului de igienizare.

Femeile care fac exerciții fizice în mod regulat au prezentat un risc semnificativ mai scăzut de parodontopatie și o severitate mult diminuată a parodontozei.

Reabilitarea și înlocuirea dentiției lipsă duc la o îmbunătățire semnificativă a calității vieții, în raport cu sănătatea orală și, de asemenea, tind să îmbunătățească și starea generală de sănătate

Un studiu bazat pe chestionare a arătat că parodontoza crește semnificativ riscul de alterare a simțului gustativ și olfactiv.

Fumatul și adâncimea de sondare crescută, la vârste tinere (adică < 20 de ani), reprezintă factori de risc semnificativi pentru debutul timpuriu al parodontozei (de exemplu, sub 30 de ani).

Controlul optim al diabetului zaharat, terapia de susținere periodică a implantului și ameliorarea deficitului de țesuturi moi periimplantare s-au dovedit a fi caracteristici esențiale în prevenirea primară a bolilor periimplantare.

Măsuri suplimentare aplicate local, sau luate sistematic de pacient (de exemplu, antiseptice sub formă de soluții de clătire a gurii sau probiotice), ar putea avea un efect pozitiv suplimentar în tratamentul mucozitei periimplantare.

Aditivii chimici utilizați pentru curățarea suprafeței implantului, ca parte a terapiei non-chirurgicale a peri-implantitei, ar putea da rezultate, însă pentru că există destul de puține studiile bine realizate, cu un număr suficient de pacienți și o perioadă de urmărire suficient de lungă, astfel că nu putem recomanda cu adevărat o metodă specifică și/sau un produs specific.

Din cauza lipsei continue de studii clinice bine realizate, nu este încă posibil, pe baza dovezilor, să se ofere recomandări de tratament clare, pentru o curățare mecanică în cadrul unui tratament nechirurgical al peri-implantitei.

Având în vedere dovezile existente, nu se pot recomanda terapii chimice adjuvante, administrate profesional, pentru tratamentul mucozitei periimplantare; produsele testate până în prezent nu au demonstrat niciun beneficiu semnificativ, comparativ cu debridarea exclusivă.

Dispozitivele de curățare interdentară acționate electric par să aibă o eficacitate comparabilă cu cea a aței dentare, pentru pacienții cu gingivită, dar în același timp au avantajul că pacienții le preferă.

Pacienții cu afecțiuni intestinale inflamatorii prezintă un risc mai mare de boli ale cavității bucale (parodontoză și pierderea dinților), iar aceste boli par, la rândul lor, să crească gradul de activitate al bolii inflamatorii intestinale.

Pe baza literaturii disponibile, fumatul țigărilor electronice pare să aibă un efect negativ întrucâtva mai redus, asupra sănătății parodontale, în comparație cu țigările tradiționale.

Pacienții cu parodontoză ar trebui să fie întotdeauna integrați într-un program de tratament de suport, întrucât rata de recurență și, prin urmare, un nou episod inflamator, este foarte probabil.

Am încercat mereu să îmbunătățim sănătatea dinților pacienților noștri, dar reușim noi cu adevărat să facem acest lucru? S-a îmbunătățit oare sănătatea orală în Europa în ultimii ani/decenii? Oare pacienții noștri pierd mai puțini dinți?

Emdogain este un produs care are în componență derivați din matricea proteică a smalțului, sintetizați din țesuturi embrionare porcine. Este utilizat cu succes în chirurgia parodontală de peste 20 de ani și, cu indicații și aplicații corecte, poate fi folosit pentru obținerea unor rezultate remarcabile, inclusiv regenerarea cel puțin parțială a defectelor parodontale.

Încă din 2016 (Monsarrat et al. 2016), un studiu a evidențiat o legătură între parodontoză și 57(!) de boli sistemice, cele mai cunoscute dintre acestea fiind diabetul zaharat și bolile cardiovasculare. De fiecare dată, aceste legături provoacă o discuție despre necesitatea unei colaborări pozitive între stomatologi și medici pentru a îmbunătăți diagnosticarea timpurie a bolilor sistemice specifice.

Aveți sensibilitate la nivelul coletului dentar după tratamentul parodontal? Iată ce puteți face în acest sens! Aveți sensibilitate la nivelul coletului dentar după tratamentul periodontal nechirurgical, care, din nefericire, poate implica o serie de dezavantaje, care sunt sursele apariției unor nemulțumiri din partea pacienților noștri în repetate rânduri. De exemplu, aceștia se plâng de aspectul mai lung al dinților lor și/sau de sensibilitatea crescută a coletului dentar expus. Studiile au arătat că aproximativ 60 până la 90% dintre pacienții noștri suferă de sensibilitate dentară la nivelul coletului în perioada imediat următoare terapiei parodontale nechirurgicale și că între o treime și un sfert dintre pacienți suferă încă de sensibilitate dentară la nivelul coletului după 4 până la 8 săptămâni (Lin et al. 2012).

Discuția despre periuțele de dinți cu peri moi, medii sau tari nu este una nouă și, cu toate acestea, nu încetează să apară literatură nouă pe această temă, așa că este un subiect pe care ținem să-l abordăm.

"Noua" clasificare a afecțiunilor parodontale și peri-implantare, deși apărută acum aproape cinci ani, a inclus pentru prima dată o definiție pentru un pacient cu parodontoză tratată cu succes.

Rezultatul optim al tratamentului pentru pacienții cu parodontoză este ca aceștia să-și păstreze dinții proprii în stare bună cât mai mult timp posibil. Cu toate acestea, există atât pacienți, cât și dinți cu anumite caracteristici care îngreunează semnificativ atingerea efectivă a acestui obiectiv!

Cum putem demonstra pacienților noștri cât de nociv este fumatul pentru dinți?? Am abordat deja acest subiect într-unul dintre primele noastre articole științifice și am reușit să oferim un exemplu puternic (Fumatul și parodontoza): 'Fumatul reduce substanțial capacitatea de vindecare a parodonțiului, în timpul tratamentului parodontal - se consideră că puterea de vindecare a parodonțiului unui fumător de 50 de ani corespunde, cu aproximație, cu cea a parodonțiului unui nefumător de 86 de ani - adică o diferență de 36 de ani!’

Fumatul și parodontoza - cât de grav este cu adevărat?