Rapoarte & Studii

Piezochirurgie: extracția simplificată a molarilor de minte

Publicat inițial în Dental Tribune Latin America

Extracția molarului de minte este una dintre cele mai frecvente proceduri chirurgicale efectuate în stomatologie. La fel ca în cazul majorității intervențiilor chirurgicale oro-dentare, aceasta necesită o evaluare clinică și radiologică amănunțită, pentru a elabora un plan de tratament optim, reducând astfel și/sau evitând complicațiile sau leziunile postoperatorii.1

Tehnologia piezoelectrică facilitează extracția molarului de minte, eliminând necesitatea utilizării dăltițelor sau a instrumentelor rotative în timpul osteotomiei care asigură accesul chirurgical la molarul de minte. Acest articol prezintă fiecare etapă necesară a procedurii.

Complexitatea procedurii poate varia în funcție de localizarea dintelui, adâncimea acestuia, unghiul de înclinare și densitatea osului înconjurător.² Una dintre etapele cele mai importante și decisive ale extracției este osteotomia efectuată înainte de și concomitent cu accesul chirurgical la dinte, pentru care pot fi utilizate diverse instrumente, cum sunt dăltițele, ciocanele sau alte instrumente rotative specifice.3

Aceste instrumente pot fi extrem de invazive, prezentând un risc de lezionare a țesuturilor moi și dure, și putând provoca reacții inflamatorii semnificative. Simptomele postoperatorii includ adesea durere, umflături și o deschidere limitată a gurii, datorită spasmelor musculare cauzate de manipularea maxilarului.4

Înainte de a trece la extracția molarilor de minte, este necesară efectuarea unei evaluări complete, care să includă diagnostic precis, indicații clare, contraindicații și riscurile asociate tehnicii alese.5,6

Indicația principală pentru extracția molarilor de minte este prezența unei patologii asociate direct cu dintele, cum ar fi cariile ireversibile, fracturile, chisturile, tumorile sau, în unele cazuri, pericoronita netratabilă. Extracția poate fi indicată și din cauza leziunilor care afectează dinții adiacenți – cum ar fi leziunile carioase proximale, resorbțiile radiculare sau boala parodontală activă. În plus, molarii de minte pot fi îndepărtați dacă reprezintă un obstacol în tratamentele ortodontice, protetice sau chirurgicale complexe planificate.7

Odată ce diagnosticul a fost confirmat, pentru stabilirea tehnicii de extracție a unui molar de minte, este necesar să se ia în considerare mai mulți factori:

  • poziția dintelui (verticală, mesioangulară, distoangulară, orizontală sau altă poziție)
  • adâncimea și gradul de impactare
  • obstrucție la nivelul erupției molarului al doilea
  • morfologia rădăcinii (deoarece curbura rădăcinii influențează traiectoria de extracție)
  • proximitatea canalului nervului alveolar inferior
  • orice afecțiune asociată
  • densitatea osoasă
  • integritatea structurală a celui de-al doilea molar adiacent

Piesele de mână de mare viteză sunt utilizate frecvent pentru îndepărtarea țesutului dur din jurul molarilor de minte parțial sau complet incluși. Analizele morfologice au arătat că instrumentele rotative produc suprafețe osoase neregulate și osteonecroză marginală din cauza temperaturilor ridicate generate în timpul îndepărtării țesutului osos.8

În schimb, instrumentele piezoelectrice pot realiza tăieturi micrometrice, îndepărtând o cantitate minimă de țesut osos și reducând semnificativ riscul de termonecroză marginală, comparativ cu frezele convenționale.9 Mișcările micrometrice asigură o precizie sporită a tăierii și un control tactil mai bun, eliminând în același timp vibrațiile excesive asociate, de obicei, cu instrumentele rotative.10

Amplitudinea oscilației variază între 60 și 200 µm pe orizontală și între 20 și 60 µm pe verticală, fiind semnificativ mai mică decât cea a microferăstraielor oscilante, ceea ce permite realizarea unor osteotomii extrem de precise și sigure. În plus, vibrațiile ultrasonice generate de instrument fragmentează lichidul de irigare în particule foarte fine (un fenomen cunoscut sub numele de efect de cavitație), producând efect hemostatic și reducând, astfel, pierderea de sânge. Acest lucru asigură, de asemenea, o vedere clară și neobstrucționată a câmpului chirurgical.11,12

În studiul realizat, Jian Q. et al.13 au raportat că, deși pacienții supuși intervențiilor chirurgicale cu tehnologie piezo au avut durate mai lungi ale operației, aceștia au prezentat inflamație postoperatorie redusă, ceea ce sugerează că piezochirurgia este o alternativă promițătoare pentru extracția molarilor de minte incluși. Rullo et al.14 au asociat, însă, duratele mai lungi ale intervențiilor chirurgicale, în special datorită acțiunii de tăiere mai lente și micrometrice a dispozitivului piezoelectric, cu o intensitate crescută a durerii postoperatorii.

Trebuie menționat că durerea postoperatorie, apărută în urma extracției molarului de minte, este influențată și de o serie de factori suplimentari, cum sunt: amploarea ridicării lamboului, obiceiurile de fumat, starea igienei orale, vârsta pacientului, nivelul de anxietate și antecedentele de pericoronarită.


Aplicații clinice

Localizarea exactă a molarului de minte este esențială. Pe lângă evaluarea clinică, este necesară utilizarea instrumentelor radiologice, cum sunt imagistica panoramică și periapicală, precum și tehnici tomografice (CBCT), pentru determinarea poziției dintelui, a gradului de includere și proximitatea față de structurile anatomice vecine expuse riscului (de exemplu, nervul alveolar inferior), în scopul prevenirii leziunilor iatrogene (Figura 1).

Figura 1. Poziția molarului de minte: molarul de minte în poziție verticală (a). Molarul de minte în poziție mesioangulară (b). Molarul de minte în poziție orizontală (c).

Procedura începe cu administrarea unui bloc al nervului mandibular pentru a anestezia nervul alveolar inferior și ramurile sale. Ulterior, se planifică accesul chirurgical în funcție de poziția molarului de minte care urmează să fie extras. În scop didactic, va fi descrisă extracția molarului ilustrat în Figura 1 (c): se practică o incizie orizontală în zona retromolară, care se extinde distal până la al doilea molar. Aceasta este urmată de o incizie intrasulculară care continuă mezial, de-a lungul celui de-al doilea molar, și se completează cu o incizie verticală pe toată grosimea, care se extinde până la joncțiunea mucogingivală (Figura 2).

Figura 2. Schema inciziei pentru accesul la molarul de minte.
Figura 3. Ridicarea lamboului pe toată grosimea pentru a permite accesul la molarul de minte.
Figura 4. Delimitarea zonei de osteotomie cu ajutorul instrumentelor piezoelectrice drepte și/sau unghiulare, speciale pentru chirurgia osoasă (de exemplu, modelele B1, B2R sau B2L de la W&H), la nivel ocluzal. Vedere frontală (a). Vedere ocluzală (b).
Figura 5. Fractura și îndepărtarea fragmentului osos din segmentul ocluzal al coroanei.
Figura 6. Delimitarea și secționarea zonei de osteotomie, vestibular, cu ajutorul unei anse piezo cu vârf zimțat drept și/sau unghiular (de exemplu, B1, B2R sau B2L de la W&H).
Figura 7. Îndepărtarea fragmentului vestibular.
Figura 8. Secționarea dintelui cu ajutorul unei freze de mare viteză și/sau cu o ansă piezoelectric (de exemplu, B6 sau B7 de la W&H). Ulterior, spațiul pericoronal este lărgit cu ajutorul periotomului piezoelectric (EX1 sau EX2 de la W&H) pentru a facilita extracția dintelui.
Figura 9. Extracția porțiunii coronare a molarului de minte.
Figura 10. Tracțiunea în mezial a fragmentului dentar rămas, cu ajutorul elevatoarelor drepte.
Figura 11. Extracția fragmentului rezidual al rădăcinii molarului de minte.
Figura 12. Îndepărtarea țesutului pericoronal și examinarea alveolei post-extracție.
Figura 13. Repoziționarea lamboului și suturarea.

Caz clinic: Extracția unui molar de minte inclus

O pacientă în vârstă de 34 de ani s-a prezentat cu disconfort în regiunea molarului 38. Examenul clinic a evidențiat umflătură localizată și sensibilitate la palpare. Pacienta prezenta o deschidere limitată a gurii și crepitație unilaterală la nivelul articulației temporomandibulare drepte (ATM), care era asimptomatică în timpul mișcărilor de deschidere și închidere. Examenul radiografic a confirmat prezența unui molar de minte inclus, cu posibilă afectare distală a molarului 37. Molarul 38 a fost clasificat în clasa IIIC, după Pell și Gregory (1993), și prezenta o poziție mesioangulară, conform clasificării lui Winter (1926), cu o formare radiculară aparent incompletă.

Figura 14. Radiografie preoperatorie, care evidențiază molarul de minte inclus.
Figuae 15. Imagine clinică a molarului inclus 38 (a). Incizii vestibulare și intrasulculare distale, cu o incizie verticală mezială față de molarul 37 (b). Incizie orizontală distală față de molarul 37, realizată cu ansa fierăstrău a echipamentului de piezo-chirurgie (c).
Figura 16. Cauterizare cu ajutorul ansei de coagulare al echipamentului de piezochirurgie (a). Ridicarea lamboului (b). Realizare osteotomie cu ansa ferăstrău B6 Piezomed de la W&H (c).
Figura 17. Osteotomie cu ansa ferăstrău B6 Piezomed de la W&H (a, b). Delimitarea marginilor fragmentului osos rezultat în urma osteotomei (c).
Figura 18. Finalizarea osteotomiei primului fragment osos, cu ajutorul ansei ferăstrău B6 Piezomed (W&H) (a, b, c).
Figura 19. Extragerea primului fragment osos (a, b). Extragerea celui de-al doilea bloc osos, cu ajutorul ansei piezo B6 (c).
Figura 20. Îndepărtarea celui de-al doilea fragment osos (a). Lărgirea ferestrei cu ajutorul ansei piezoelectric B6 Piezomed (b).
Figura 21. Lărgirea ferestrei osoase cu ajutorul ansei ferăstrău B6 Piezomed, cu dinți drepți (W&H) (a). Îndepărtarea țesutului moale rezidual cu ajutorul ansei de tăiere și coagulare a echipamentului piezo-chirurgical (b). Expunerea coroanei clinice a molarului 38 (c).
Figura 22. Lărgirea ferestrei distale (a). Dislocarea distală a molarului 38, cu ajutorul unui elevator drept convențional (b).
Figura 23. Luxarea molarului 38, cu ajutorul unui elevator drept convențional (a). Expulzarea molarului 38 (b).
Figura 24. Extracția molarului 38 (a). Alveola dentară a molarului 38 (b).
Figura 25. Molarul 38 văzut din diferite unghiuri, care evidențiază dilacerarea și proximitatea radiculară (a, b, c).
Figura 26. Repoziționarea lamboului și suturarea cu fir din acid poliglicolic (a, b).

Concluzii

Echipamentul piezoelectric, care permite încizarea micrometrică în scopul prevenirii deteriorării țesuturilor, reduce semnificativ riscul de termonecroză marginală în timpul extracției molarilor de minte, comparativ cu instrumentele rotative convenționale.


About Dr. José Carlos Rosas Díaz

Dr. José Carlos Rosas Díaz, fost director al Facultății de Stomatologie din cadrul Universității Private San Juan Bautista (UPSJB) din Lima, Peru, deține o diplomă de master în stomatologie și activează ca cercetător la UPSJB. Este specialist în reabilitare orală complexă, implantologie orală complexă și parodontologie.

Dr. José Carlos Rosas Díaz

Seria specială: Piezochirurgie
Faceți clic aici pentru a accesa articolul

Seria de articole dedicată piezochirurgiei are la bază cartea „Cirugía piezoeléctrica. Generalidades y aplicaciones” (”Piezochirurgia. Generalități și aplicații”), autor Joclínicassé Carlos Rosas și colaboratorii săi, specializați în această tehnologie.

Cartea, scrisă în colaborare cu Jerson Palomino Zorrilla, Karla Díaz Cavero și María Eugenia Guerrero Acevedo de la Universidad Privada San Juan Bautista din Lima, Peru, prezintă cele mai recente dovezi științifice ce susțin valoarea clinică a diverselor proceduri piezoelectrice, demonstrând utilitatea lor practică în cabinetul stomatologic, prin prezentarea a numeroase cazuri clinice.


The book "Cirugía piezoeléctrica. Generalidades y aplicaciones clínicas" explains the fundamental principles of this technology and demonstrates its practical utility in the dental clinical setting through detailed clinical case reports.

Reference

  1. Lui JN, Khin MM, Krishnaswamy G, et al. Prognostic factors relating to the outcome of endodontic microsurgery. J Endod. 2014;40(8):1071-1076.
  2. Kerekes K, Tronstad L. Long-term results of endodontic treatment performed with a standardized technique. J Endod. 1979;5(3):83-90.
  3. Lieblich SE. Endodontic surgery. Dent Clin North Am. 2012;56(1):121-ix.
  4. Walton RE, Ardjmand K. Histological evaluation of the presence of bacteria in induced periapical lesions in monkeys. J Endod.1992;18(5):216-27.
  5. Tronstad L, Barnett F, Cervone F. Periapical bacterial plaque in teeth with refractory to endodontic treatment. Endod Dent Traumatol. 1990;6(2):73-7.
  6. Jepsen K, Schneider E, Dommisch H, et al. Management of a Central Incisor with Horizontal Root Fracture for Esthetic and Functional Rehabilitation. Int J Periodontics Restorative Dent. 2016;36(1):65-73.
  7. Brito-Junior M, Faria-e-Silva AL, Quintino AC, et al. Orthograde retreatment failure with extruded MTA apical plug in a large periradicular lesion followed by surgical intervention: case report. Gen Dent. 2012;60(2):96-100.
  8. Szalma J, Soós B, Krajczár K, et al. Piezosurgical management of sealer extrusion-associated mental nerve anaesthesia: A case report. Aust Endod J. 2019;45(2):274-280.
  9. Kang M, In Jung H, Song M, et al. Outcome of nonsurgical retreatment and endodontic microsurgery: a meta-analysis. Clin Oral Investig. 2015;19(3):569-582.
  10. Abella F, de Ribot J, Doria G, et al. Applications of piezoelectric surgery in endodontic surgery: a literature review. J Endod. 2014;40(3):325-332.
  11. Kim S, Kratchman S. Modern endodontic surgery concepts and practice: a review. J Endod. 2006;32(7):601-23.
  12. Song M, Nam T, Shin SJ, Kim E. Comparison of clinical outcomes of endodontic microsurgery: 1 year versus long-term follow-up. J Endod. 2014;40(4):490-494.
  13. Lofthag-Hansen S, Huumonen S, Gröndahl K, et al. Limited cone-beam CT and intraoral radiography for the diagnosis of periapical pathology. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod. 2007;103(1): 114-9.
  14. Strbac GD, Schnappauf A, Giannis K, et al. Guided Modern Endodontic Surgery: A Novel Approach for Guided Osteotomy and Root Resection. J Endod. 2017;43(3):496-501.
  15. Moreno-Rabié C, Torres A, Lambrechts P, et al. Clinical applications, accuracy and limitations of guided endodontics: a systematic review. Int Endod J. 2020;53(2):214-231.
  16. Kocyigit ID, Atil F, Alp YE, et al. Piezosurgery versus conventional surgery in radicular cyst enucleation. J Craniofac Surg. 2012; 23(6):1805-8.
  17. Hirsch V, Kohli MR, Kim S. Apicoectomy of maxillary anterior teeth through a piezoelectric bony-window osteotomy: two case reports introducing a new technique to preserve cortical bone. Restor Dent Endod. 2016;41(4):310-315.
  18. Gagliani M, Taschieri S, Molinari R. Ultrasonic root-end preparation: influence of cutting angle on the apical seal. J Endod. 1998;24(11):726-30.
  19. Rubinstein RA, Kim S. Short-term observation of the results of endodontic surgery with the use of surgical operation microscope and Super-EBA as root end filling material. J Endod. 1999;25(1):43-8.
  20. Del Fabbro M, Tsesis I, Rosano G, et al. Scanning electron microscopic analysis of the integrity of the root-end surface after root-end management using piezoelectric device: a cadaveric study. J Endod. 2010;36(10):1693-7.
  21. Tsesis I, Rosen E, Taschieri S, et al. Outcomes of surgical endodontic treatment performed by a modern technique: an updated meta-analysis of the literature. J Endod. 2013;39(3):332-9.
  22. Bastien AV, Adnot J, Moizan H, et al. Secondary surgical decompression of the inferior alveolar nerve after overfilling of endodontic sealer into the mandibular canal: Case report and literature review. J Stomatol Oral Maxillofac Surg. 2017;118(6):389-392.

comentarii